Politicii folosesc o abordare structural-funcțională pentru a prezice modul în care un anumit grup politic se comportă într-un sistem politic mai larg. Funcționalismul structural oferă un sistem pentru studenți și cercetători de a studia efectele reale ale activității politice separat de efectele intenționate ale acestora.
Funcționaliștii structurali susțin că toate sistemele politice pot fi comparate pe baza mijloacelor lor de a aborda nevoia de funcții politice universale, cum ar fi agregarea intereselor politice și elaborarea de reguli. Abordarea structural-funcțională oferă un sistem prin care sistemele structurale diferite pot fi comparate pe baza efectelor lor efective asupra funcțiilor politice pentru care sunt concepute. Această abordare oferă un cadru care permite oamenilor de știință să descrie eficient sistemele politice în mod eficient prin compararea datelor de comparare foarte bine organizate și bine clasificate. Acest lucru face funcționalitatea structurală diferită de cadrele de științe politice care se concentrează mai mult pe intenție decât pe rezultatele din lumea reală.Funcționaliștii structurali folosesc comparația bazată pe date pentru a aborda patru provocări majore pentru sistemele politice: penetrarea și integrarea, loialitatea și angajamentul, participarea și distribuția. Teoria funcțională structurală descrie aceste patru provocări ca întâmplătoare în țările lumii a treia, ducând la violență și tulburări. Din acest motiv, funcționaliștii structurali folosesc o abordare sistemică și comparativă pentru a identifica entitățile politice și a prezice efectele pe care le pot avea asupra sistemului politic local sau național.
