Pe o bază individuală, sărăcia este cauzată de nivelul de educație, pricepere, inteligență și experiență. Deficiențele psihice și fizice, slăbiciunea datorată vârstei și discriminării datorate orientării sexuale, rasei, sexului și altei bigotări sunt, de asemenea, cauze. Cauzele la nivel de societate includ războiul, ciclurile agricole, dezastrele naturale, seceta și inundațiile.
Există cel puțin două abordări pentru a explica sărăcia societății, inclusiv teoriile cazului și generice. Abordarea de caz spune că teoriile (sau cazurile) individuale ale sărăciei constituie argumentele agregate (sau totale) ale sărăciei în societate. Teoria generică a sărăciei susține însă că problemele sociale la nivel de sistem, cum ar fi venitul național scăzut, cauzează cazuri individuale de sărăcie.
Cu alte cuvinte, teoriile de caz cred în combaterea sărăciei prin abordarea cauzelor individuale. Teoria generică, pe de altă parte, crede în combaterea sărăciei prin abordarea problemelor sociale și economice care o provoacă.
De exemplu, în teoria cazurilor, în cazul în care cauza sărăciei este considerată a fi lipsă de educație sau abilități, atunci soluția este o educație mai bună a indivizilor în sărăcie. Potrivit teoriei generice, însă, problema sărăciei ar fi mai bine rezolvată prin îmbunătățirea cantității și a calității locurilor de muncă la nivel național.Unii oameni de știință care se bucură de o abordare generică spun că unele probleme care stau la baza sărăciei includ faptul că nu există suficiente oportunități de angajare care să producă un salariu viabil sau faptul că o țară are un venit național scăzut. Un alt exemplu specific unei țări este războiul. De exemplu, PIB-ul pe cap de locuitor al Irakului a scăzut de la 2.500 dolari la 761 dolari, ca urmare a războiului din Golful din Persic în perioada 1990-1993.
