Universitatea de Stat din North Dakota definește o probă de ADN ca o mică bucată de acid nucleic (ADN cu un singur catenar tipic) care se utilizează pentru a detecta secvențele complementare ale ADN-ului. Sondele ADN utilizate în experimentele de hibridizare sunt etichetate astfel încât acestea să poată fi vizualizate.
După cum explică Wikipedia, sondele ADN sunt în mod obișnuit etichetate fie cu baze radioactive, fie fluorescente. Este mai frecvent folosirea probelor de ADN fluorescente, deoarece pot fi alese o varietate de diferite lungimi de undă fluorescente, ceea ce permite oamenilor de știință să hibridizeze mai mult de o singură probă la o probă dată la un moment dat.
Potrivit "Human Molecular Genetics", probele ADN pot fi utilizate pentru o varietate de tehnici de biologie moleculară diferite. Atunci când se utilizează cu un blot sudic sau de nord, probele ADN pot fi folosite pentru a detecta fragmente de mărime ale unei gene sau alt segment de ADN în cauză.
Sondele de ADN pot fi, de asemenea, utilizate pentru fluorescența tehnicilor de hibridizare in situ, în care cromozomii sunt denaturați pe diapozitivele microscopice. Această metodă permite detectarea aberațiilor cromozomiale mai mari, inclusiv a cromozomilor rupți sau topiți. Tehnicile de pictura cu cromozomi utilizează hibridizarea in situ pentru a picta cromozomi metafază în culori diferite, ceea ce face cartografierea cromozomilor mai ușoară. Această tehnică poate fi, de asemenea, utilizată pentru detectarea secvențelor cromozomiale care au fost conservate între diferite specii.
