Convergența spațiului temporal se referă la un set de procese care scade timpul de deplasare sau costul între locații îndepărtate. Conceptul de convergență a spațiului-timp folosește inovații în telecomunicații și transport pentru a reduce spațiul.
Acest concept de convergență studiază relația în evoluție dintre timp și spațiu, în special modul în care progresele tehnologice în comunicare și transport influențează relația. Convergența spațiului-timp este aliniată cu conceptul de viteză, care indică cantitatea de distanță parcursă într-o anumită perioadă de timp.
Convergența spațiului-timp este măsurată cu ajutorul informațiilor despre timpul de călătorie pentru cel puțin două locații și două perioade de timp. Prin progresele tehnologice în comunicații și transport, costurile, timpul și efortul depus pentru a ajunge la locații îndepărtate se micșorează considerabil. Amploarea fuziunii dintre spațiu și timp depinde de tehnologiile disponibile.
De exemplu, tehnologiile de ajustare a spațiului, cum ar fi telefonul, favorizează convergența spațiului-timp, permițând oamenilor din locații îndepărtate să comunice instantaneu. Introducerea telefonului celular sa extins și mai mult pe convergența spațiului-timp prin eliminarea barierelor suplimentare de comunicare bazate pe spațiu. Tehnologiile în evoluție, deoarece se referă la convergența spațiului-timp, sunt esențiale atunci când se iau în considerare schimbările în structura, cultura și tranzitul social.Pe măsură ce distanțele scad, comunicarea devine mai fluidă și geografia dintre două idei, oameni sau grupuri poate fi mai rapidă.
