Complexitatea cognitivă este caracteristica sau variabila psihologică care arată cât de complexă sau simplă este calitatea cadrului și percepției unei persoane. Este măsura în care o persoană diferențiază și integrează un eveniment. O persoană care măsoară foarte mult complexitatea cognitivă tinde să observe gradații și diferențe subtile, în timp ce persoanele cu o structură cognitivă mai puțin complexă pentru sarcină nu.
Complexitatea cognitivă se poate referi și la numărul de structuri mentale pe care o folosește individul, cât de abstractă este și modul în care acestea interacționează pentru a-și forma discernământul sau o variabilă diferențială individuală legată de o gamă largă de abilități de comunicare și abilități asociate. >
Persoanele cu complexitate cognitivă ridicată au capacitatea de a analiza o situație pentru a discerne diferitele elemente constitutive și pentru a explora conexiunile și posibilele relații între elemente. Aceste persoane se gândesc într-un mod multidimensional. Presupunerea teoriei complexității este că, cu cât mai mult un eveniment poate fi diferențiat, iar părțile sunt considerate în relații noi, cu atât mai sofisticat este răspunsul și succesul soluției. In timp ce indivizii mai putin complexi pot fi instruiti pentru a intelege un set complicat de diferentieri detaliate pentru un context specific, indivizii extrem de complexi sunt foarte flexibili in a crea distinctii in situatii noi.
Persoanele cu complexitate cognitivă ridicată sunt deschise noilor informații, atrase de alți indivizi de mare complexitate, de flexibilitate, de factori sociali, de rezolvatori de probleme, de planificatori strategici, de comunicatori foarte creativi, de eficienți și de lideri în general.
