În 1620, într-o perioadă de timp cunoscută sub numele de Revoluția Științifică, Sir Francis Bacon a ajutat la dezvoltarea unei metode de testare a adevărului în cunoaștere. Această metodă presupunea testarea ipotezelor prin manipularea naturii într-un efort de a exclude cunoștințele defectuoase obținute numai de la percepție.
Realizând faptul că oamenii pot face greșeli în interpretarea informațiilor, bazându-se numai pe cele cinci simțuri pentru a percepe lumea, Bacon a susținut că variabilele externe trebuie luate în considerare. De exemplu, pentru a determina dacă oamenii se îmbolnăvesc de a fi reci sau umed, el a insistat să fie expuși la influențe externe. Procedând astfel, ar putea fi demonstrat un model teoretic pentru a determina dacă aceste influențe au dus la mai multe boli.
