Euglenele sunt neobișnuite prin faptul că ambele sunt heterotrofice, adică trebuie să consume alimente și să fie autotrofice, ceea ce înseamnă că pot să-și facă singuri hrana. Aceste organisme unicelulare trăiesc de obicei în iazuri calme sau chiar în baltă. /p>
Euglena își creează propria hrană prin fotosinteză, procesul de absorbție a luminii solare pentru a sintetiza alimentele din dioxid de carbon și apă. Un ochi de la capătul frontal al euglenei detectează lumina, iar cloroplastele sale (structurile care conțin clorofilă) captează lumina soarelui, permițând fotosinteza să apară.
Dar lumina soarelui nu este întotdeauna prezentă, deci euglenele nu pot rămâne autotrofice continuu. Când nu este disponibilă lumina, organismele devin heterotrofe, luând alimente din exterior prin absorbția nutrienților prin membranele celulare.
Euglena are o structură lungă, asemănătoare cu biciul, numită un flagel pe capătul din față, care se topește ca un motor miniatural pe o barcă pentru ao propulsa prin apă. De asemenea, în afara membranei celulare, un peliculă rigidă (peliculă sau film subțire) ajută euglena să își păstreze forma alungită. Pelicula este flexibilă, permițând însă euglena să se scurgă și apoi să se alunge, astfel încât să se miște ca un vierme.
Euglenele sunt în mod tipic verzi, datorită prezenței cloroplastelor, dar unele specii apar roșu în culoare deoarece conțin o cantitate mare de carotenoizi, același pigment care conferă culoarea roșiatică roșiilor coapte și frunzelor de toamnă. Atunci când populații mari de euglenă colorată se adună pe iazuri sau lacuri sărate, efectul creează "inflorescențe" roșii sau verzi peste apă.
