Unele cauze ale sărăciei în întreaga lume includ lipsa controlului asupra resurselor locale, densitatea mare a populației, lipsa accesului la educație și instabilitatea maritală. Datoriile naționale, vulnerabilitatea față de dezastrele naturale și prețurile instabile ale alimentelor contribuie de asemenea la sărăcie.
Țările care nu dispun de control asupra resurselor locale sunt mai vulnerabile la sărăcie, deoarece resursele valoroase sunt exploatate și exportate către națiuni mai înstărite, fără ca cei săraci să beneficieze de aceste resurse.Populațiile mari au exercitat presiuni asupra resurselor disponibile într-o țară. Resursele pot sprijini doar un anumit număr de persoane. Resursele insuficiente pentru o populație mare au ca rezultat prețuri ridicate și conduc la oameni cu venituri mai mici care nu au acces la hrană, energie sau asistență medicală.
Instabilitatea maritală și discriminarea de gen sunt sursele principale de sărăcie în rândul femeilor. Ele sunt un factor important în păstrarea multor femei și copii din întreaga lume în sărăcie.
Datoria națională determină adesea Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional să solicite națiunilor mai sărace să-și deschidă piețele pentru afacerile și investitorii externi, sporind astfel concurența cu întreprinderile locale.Vulnerabilitatea față de dezastrele naturale, inclusiv seceta, precipitațiile și inundațiile, sunt unele dintre cauzele sărăciei în funcție de vreme. Guvernele alocă adesea resurse pentru dezvoltarea capitalelor, în loc să extindă infrastructura în mai multe regiuni provinciale. Când se lovește dezastrele naturale, zonele nedezvoltate necesită mai mult timp pentru reconstrucție, iar progresul social este întârziat.
