Cea mai notabilă rezistență a teoriei trasate este claritatea sa, care o face ușor de înțeles. Această ușurință de înțelegere face teoria trasatului ușor de implementat, facilitând utilizarea acesteia în dezvoltarea mai multor dispozitive de evaluare pentru pacienți. Slăbiciunea sa majoră este faptul că nu abordează pe deplin de ce sau cum se dezvoltă trăsăturile. Datorită naturii sale statistice, teoria trasatului nu oferă nici o clarificare a dezvoltării personalității.
Alte avantaje includ:
- Obiectivitate: Teoria trasatului se bazează complet pe analiza statistică sau pe date grele. Spre deosebire de alte teorii, experiența personală sau subiectivitatea teoreticienilor nu este luată în considerare în teoria trasaturilor. Deoarece interpretarea personală a factorilor subiectivi poate duce la idei de părtinire; teoria trasatului nu are nici o înclinație.
Alte slăbiciuni includ:
- Nu poate prezice viitorul comportament: Teoria trasatului nu reflectă în mod substanțial schimbările de personalitate, atât temporar, cât și pe termen lung. Deoarece nu abordează dezvoltarea trasaturilor, oferă puțin sau deloc îndrumări cu privire la modul de a schimba aspectele trasate. Nu se adresează felului în care pot fi evidențiate trăsăturile pozitive sau modul în care pot fi ameliorate trăsăturile negative.
Spre deosebire de celelalte teorii ale personalității, cum ar fi teoriile umaniste sau psihanalitice, abordarea teoriei trasatului personalității se concentrează în primul rând pe diferențele dintre oameni. Interacțiunea și combinația de trăsături diferite conduc la formarea personalității care este unică pentru fiecare individ. Teoria trasatului identifică și măsoară aceste caracteristici ale personalității.
