Există patru părți ale teoriei dezvoltării cognitive postulate de biologul Jean Piaget în ceea ce privește dezvoltarea psihică și psihică a copiilor. Etapele sunt schema, asimilarea, cazarea și echilibrul. Piaget susține că dezvoltarea timpurie a cognitivului implică procese bazate pe acțiuni care mai târziu progresează în schimbări în funcționarea mentală.
Prima este schema, care este atât acțiunile mentale cât și fizice implicate în obținerea, înțelegerea și cunoașterea. Al doilea este despre asimilare, care este procesul de absorbție a noilor informații în schema noastră existentă. A treia este o locuință, care face parte din adaptarea care implică modificarea sau modificarea schemelor existente ca urmare a unor noi informații. A patra este echilibrarea, care încearcă să găsească un echilibru între asimilare și cazare.
Stadiile actuale ale dezvoltării cognitive încep cu stadiul senzorial-motor, care are loc în copilărie. Este stadiul în care inteligența este demonstrată prin activitatea motrică, iar cunoașterea lumii este limitată deoarece se bazează numai pe interacțiunile fizice. Apare etapa pre-operațională, care se petrece în timpul copilăriei și anilor copilariei. Folosirea limbii începe în acest stadiu, iar memoria și imaginația sunt dezvoltate, dar gândirea este încă făcută într-un mod ne-logic. După aceasta vine etapa concrete-operațională a copilăriei. Această etapă trece prin adolescenta timpurie, când se dezvoltă gândirea operațională și abilitatea de a efectua sarcini de clasificare și obiecte ordonate într-o secvență logică. Copilul este capabil în acest moment de rezolvare a problemelor. În cele din urmă vine etapa formală-operațională, care merge până la maturitate, unde gândirea devine mai abstractă și încorporează principiile logicii formale. Abilitatea de a genera propoziții abstracte, ipoteze multiple și posibilele lor rezultate este evidentă. Gândirea devine mai puțin legată de realitatea concretă.
