Pielii de cicatrici de mere, clei blemei și viroizii cadan-cadang de nucă de cocos sunt exemple ale acestor agenți subvirali. Identifiți în 1971 de patologul de plante Theodor Otto Diener, viroizii reprezintă cei mai mici și mai simple agenți patogeni infecțioși din 2015.
Viroizii constau exclusiv din stâlpi scurți de molecule circulare, monocatenare ale ARN. Spre deosebire de virușii mai complexe, le lipsește o haină de proteine. Viroizii nu codifică proteine după invadarea celulelor gazdă. În schimb, ei folosesc ARN polimeraza II, în mod normal sintetizată ca un ARN mesager, pentru a recrea șablonul ARN-ului lor, permițând replicarea lor. Unele viroide sunt, de asemenea, capabile de reproducere prin scindare și ligare după cultivarea moleculelor mari de ARN intermediar.
Majoritatea viroidelor infectează plantele, inclusiv cele de nucă de cocos și pomii de măr. Viroidul tuberculilor de tulpină de cartofi poate provoca o distrugere semnificativă a recoltelor de cartofi prin provocarea tuberculilor de alungire și fisurare. Alte simptome de infecție viroidă obișnuită includ epinastația de stingere și frunze. Activarea și mutația viroidelor este o zonă de cercetare în curs de desfășurare începând cu 2015, cu patologi care încearcă să găsească vectori de infecție viroidă și cauze de activare viroidică.
Viroizii sunt considerați relicve vii care predomină evoluția ADN-ului și a proteinei, reprezentând un pas intermediar crucial pentru evoluția vieții de la materii inanimate.
