Aerul, siropul și ploaia sunt exemple de substanțe omogene, în timp ce pizza, sânge și pietriș sunt exemple de substanțe eterogene. Componentele substanțelor omogene sunt distribuite uniform într-o singură fază, iar cele heterogene substanțele sunt distribuite neuniform și pot fi compuse din mai multe faze.
Distincția între substanțele omogene și eterogene este importantă în clasificarea amestecurilor chimice. Este de obicei posibilă separarea unei substanțe eterogene în componentele sale individuale prin mijloace fizice, cum ar fi filtrarea, filtrarea sau separarea centrifugală.
Separarea substanțelor eterogene este de obicei mult mai dificilă, necesită distilare, recristalizare sau alte procese fizico-chimice complexe. Unele amestecuri eterogene pot fi omogene printr-un proces numit omogenizare. Acest proces este folosit în mod obișnuit pentru a amesteca laptele cu smântână, un amestec eterogen, pentru a obține lapte omogenizat.Conceptele de omogenitate și eterogenitate pot fi aplicate și în alte ramuri ale științei, pe lângă chimie. Omogenitatea și eterogenitatea pot fi aplicate, de exemplu, în structura galaxiilor din astronomie. Galaxiile cu distribuții uniforme ale stelelor sunt omogene, în timp ce cele cu distribuții neuniforme sunt eterogene. În fizică, sistemele cu faze multiple de același tip de materie, cum ar fi gheața, apa lichidă și vaporii de apă, se numesc sisteme eterogene.
