Un exemplu de memorie ecologică este auzirea numelui unui pacient numit într-o sală de așteptare și imposibilitatea de a-l aminti câteva secunde mai târziu. Un alt exemplu obișnuit apare când cineva ascultă o poveste în timp ce se angajează o altă activitate. Deși persoana a auzit aceste cuvinte, o lipsă de atenție o poate împiedica să-și amintească despre ce a fost povestea atunci când sa terminat.
Memoria echoică este o formă de memorie senzorială care permite minții să perceapă temporar și să stocheze informații auditive sau sunet. Memoriile senzoriale sunt atât de scurte încât pot dura mai puțin de o secundă după ce au fost percepute. Dacă o persoană face eforturi pentru a păstra o memorie senzorială, aceasta poate fi codificată în memorie pe termen scurt, permițând creierului să stocheze informațiile de aproximativ 20-30 de secunde mai lungi.
În primul exemplu, memoria ecologică a permis pacientului din sala de așteptare să perceapă proprietățile unice ale vocii participantului, cum ar fi tonul și volumul. Dacă pacientul repetă în mod mental sau vocal numele, acesta poate fi angajat în memorie pe termen scurt.
Deoarece memoria pe termen scurt are o capacitate extrem de limitată, informațiile importante trebuie transferate în memoria pe termen lung prin utilizare sau repetare. În cel de-al doilea exemplu, persoana care ascultă o poveste poate converti memoria ecologică în memorie pe termen scurt oprind orice activitate distragătoare și concentrându-se asupra fiecărui cuvânt pe care îl folosește povestitorul. Strategiile de memorie, cum ar fi imaginarea vizuală a evenimentelor din poveste sau corelarea conceptelor de poveste cu cunoștințele existente, pot ajuta persoana să transfere informațiile în memoria pe termen lung.
