Populația minimă necesară pentru a constitui un oraș diferă între țări. În Statele Unite, o zonă urbană este definită ca o așezare în care locuiesc 2500 sau mai multe persoane.
În unele țări, un oraș este clasificat ca având o populație de 20.000 sau mai mult. În altele, acest prag poate fi mult mai mic. Numărarea numărului de persoane nu este singura modalitate de a defini un oraș. Zonele urbane se pot distinge după populație, densitatea populației, distribuția utilităților publice sau procentul populației care nu depinde de agricultură pentru venituri. Noțiunea de zonă metropolitană include în mod obișnuit un centru urban și zone înconjurătoare care sunt integrate din punct de vedere economic cu orașul.
