Conform BBC, un endoschelet este o structură osoasă situată în interiorul unui animal și un exoschelet este o structură osoasă situată pe exteriorul unui animal. Fiecare tip de schelet are avantaje unice și dezavantaje în a ajuta animalul să supraviețuiască.
Unele animale, cum ar fi meduze și viermi, nu au un schelet. Corpurile lor, prin urmare, sunt mai susceptibile de a fi afectate de pradă sau de mediul înconjurător. Schemele pot fi interne sau externe și pot ajuta la funcții precum mișcarea și dezvoltarea musculară. Endoscheletele există în interiorul unui animal. Ele sunt mai puțin protejante decât exoschemele, dar sunt capabile să suporte greutăți și dimensiuni grele, rămânând în același timp ușoare. Un alt avantaj al endoscheletului este că acesta crește odată cu creșterea numărului de organisme. Un animal cu un endoschelet nu trebuie niciodată supus unei moliții, sau osoare. Oamenii, câinii și peștii sunt exemple de animale cu endoschelete.
Exoschemele există pe exteriorul unui animal. Acest schelet servește ca o acoperire exterioară tare, care ajută la protejarea animalului împotriva prădătorilor și a mediului. Această acoperire exterioară este realizată dintr-o substanță durabilă numită chitină. Exoskeletonul acoperă mușchii și țesutul moale al animalului, oferind o pârghie mai bună pentru mișcarea musculară. Deoarece animalul crește în mărime, cu toate acestea, exoscheletul devine prea greu și limitează creșterea. Astfel, exoscheletul trebuie să fie vărsat și regrown. Acest proces de molit are loc de mai multe ori pe toată durata vieții animalului. Insectele, crustaceele și arahnidele sunt exemple de animale cu exoskeletoni.
