Teoria interacțiunii simbolice, numită și interacționismul simbolic, este definită de Referința de Referință ca o teorie conform căreia interacțiunea și comunicarea omului sunt ajutate de cuvinte, gesturi și simboluri cu sensuri convenționale. Ashley Crossman afirmă că această teorie este un cadru major al teoriei sociologice.
Crossman explică în continuare că teoria interacțiunii simbolice analizează societățile studiind sensurile subiective impuse de oameni asupra obiectelor, comportamentelor și evenimentelor. Experții cred că comportamentele oamenilor se bazează pe convingerile lor și nu pe ceea ce este în mod obiectiv adevărat. Prin urmare, se crede că societatea este construită prin interpretare umană. Diferitele interpretări ale oamenilor, cunoscute sub numele de "definiția situației", asupra comportamentului altora dezvoltă o legătură socială. De exemplu, în ceea ce privește motivul pentru care adolescenții fumează țigări, deși dovezile medicale obiective indică riscurile de țigară, răspunsul constă în definirea situației pe care o creează oamenii. Studiile arată că tinerii sunt conștienți de pericolele fumatului, dar cred că fumatul este rece și că arată o imagine pozitivă a propriei persoane față de colegii lor.Cu toate acestea, criticii susțin că teoria interacțiunii simbolice ignoră "imaginea de ansamblu", sau nivelul macro, al interpretării sociale. Teoria este de asemenea criticată pentru faptul că neglijează influența instituțiilor și a forțelor sociale asupra interacțiunilor individuale.
