Edictul de la Milano este considerat un factor influent în căderea Imperiului Roman. Mulți au susținut că apariția credinței creștine, care a fost un rezultat direct al Edictului de la Milano, a contribuit la declinul Romei. Împărații romani Constantin I și Licinius au format ediția din Milano în februarie 313.
Edictul de la Milano a fost o proclamație care a stabilit permanent toleranța religioasă în Imperiul Roman. Acest edict a permis creștinilor, în special, libertatea de a se închina oricăror zeități alese și le-a asigurat dreptul de a păstra proprietatea și de a organiza biserici.
Creștinismul a devenit în cele din urmă religia de stat a Imperiului Roman în 380. În timp ce fosta religie politeistă romană a privit pe împărat ca având statut divin, noua religie creștină a redus focalizarea religioasă de la stat la o singură divinitate. Adăugarea de papi și bătrâni biserici care joacă un rol în politica Romei poate să fi făcut scena politică mai complexă.Mulți cercetători consideră Edictul din Milano un singur factor care a contribuit la căderea Imperiului Roman. Este posibil ca factorii economici, militari și administrativi să fi jucat, de asemenea, un rol semnificativ în declinul Imperiului.
