Romanii au făcut mozaicuri doar în scop decorativ, asemănător unei picturi murale sau picturi pe pereți. Proprietarii și proprietarii de case de valoare, au însărcinat artiștii specializați în arta mozaicelor să creeze opere de artă pentru casele lor.
În timp ce mozaicurile au început ca decorațiuni de podea, în cele din urmă au crescut în popularitate și au ajuns să fie folosite pentru a decora pereți, plafoane și coloane. Aceste mozaicuri au variat de la modele geometrice și precise până la opere de artă complexe modelate după marile lucrări ale grecilor. De fapt, romanii au împrumutat stilul mozaicului de la greci, dar și-au dezvoltat propriul stil artistic. Deoarece mozaicurile necesitau mult timp și precizie, era o formă de artă care se bucura, în general, numai de noblețe și proprietari de case bogate. Mozaicul a servit, în general, doar ca o decorație atractivă, dar unii romani le-au folosit ca o modalitate de a-și arăta bogăția și aprecierea pentru artă.
