Există mai multe teorii cu privire la motivul pentru care oamenii se căsăresc ca răspuns la văzul altora căscați. O teorie este că căscatul contagios este rezultatul puterii de sugestibilitate. O altă teorie se învârte în jurul ideii că căscarea contagioasă este legată de predispoziția omului față de empatie.
Există o legătură demonstrată între căscat și empatie, abilitatea de a înțelege stările emoționale ale altora. Cercetătorii de la Universitatea din Leeds din Anglia au arătat că persoanele ale căror profesii le impune să fie mai empatice și să se concentreze mai mult asupra altora, cum ar fi psihologii, au tendința de a căsca mai mult decât oamenii a căror profesie le obliga să se concentreze asupra numerelor și sistemelor, într-o cameră timp de 10 minute cu un alt individ care a căscat de 10 ori în timpul experimentului. De asemenea, sa arătat prin imagistica neurală că aceleași părți ale creierului care se ocupă de empatie, reglează și răspunsul căscat la oameni.
Empatia este o parte importantă a dezvoltării psihologice umane. Empatia pe care părinții o prezintă copiilor lor influențează gradul de autocunoaștere al copilului și empatia pe care oamenii o pot dezvolta mai târziu în viață influențează cât de succes sunt în navigarea relațiilor sociale.
