Este important să observăm copiii cu obiectivitate din două motive majore. În primul rând, toți copiii trebuie evaluați utilizând aceeași scală, indiferent de ceea ce se observă. În al doilea rând, în multe cazuri, observatorul poate fi părinte sau altă rudă care ar putea avea o părtinire existentă față de copil.
Observarea oricărui lucru, a copiilor sau a altora, trebuie făcută în mod obiectiv pentru a asigura concluzii exacte. Dacă se fac observații subiective sau părtinitoare, rezultatele acestei observații sunt probabil neavenite și inexacte.
Orice judecată trebuie făcută, fiecare individ observat trebuie să fie făcut pe o scară concretă, cu evaluări sau scoruri semnificative. Acest lucru previne problema potențială de "comparare a merelor cu portocalele". De asemenea, previne orice prejudecată în observație care poate veni ca rezultat al noțiunilor preconcepute despre copil. Aceste noțiuni provin cel mai adesea dintr-o rudă sau prietenă a copilului observată, dar ar putea să se bazeze și pe alți factori externi. De exemplu, observatorul poate cunoaște un frate mai mare al copilului care se comportă într-un anumit mod și se așteaptă la același lucru de la cel mai tânăr.
În cele din urmă, informațiile obiective colectate în observație pot stabili o bază pentru orice atitudine, comportament sau acțiune. De exemplu, dacă copilul este observat în scopul modificării comportamentului, stabilirea unei linii de bază obiective poate determina nivelurile de îmbunătățire și succes în viitor.
