O formă în artă este o linie închisă care este limitată la două direcții: lățime și lungime. Este definită de alte elemente ale artei: formă, spațiu și valoare. O formă poate fi geometrică, ceea ce înseamnă că este determinată matematic sau organic, ceea ce înseamnă că este creată de natură.
Cea mai simplă modalitate de a schița forma unui obiect este umbra lui. Formele recunoscute sunt numite naturaliste sau realiste. Formele greu de identificat sunt abstracte.
Formele pot fi pozitive și negative. O formă pozitivă este cea formată de obiectul însuși. Cel care se formează prin spațiul din jurul obiectului este forma negativă. Combinația de forme pozitive și negative oferă oamenilor imaginea a ceea ce văd.
Artistii folosesc aceasta capacitate a creierului uman pentru a crea iluzii optice. De exemplu, un obiect pe o suprafață bidimensională pare să existe în trei dimensiuni, iar desenul alb și negru poate părea colorat. De asemenea, poate fi dificil să se facă distincția între o figură și pământ într-o imagine, deoarece ambele au sens și sunt obiecte recunoscute. M. C. Escher, P. Picasso, H. Matisse și K. Walker sunt cei mai cunoscuți artiști pentru crearea de forme duale în lucrările lor.
Limitele unei opere de artă sunt importante pentru percepție. De exemplu, o pictură a unui copac pe fundalul unui munte îndepărtat dă o impresie de aer liber și spațiu vast. Dacă același copac și munți sunt vopsite ca într-un cadru de fereastră, elementele naturale par mai îndepărtate, ceea ce nu oferă un sentiment de spațiu deschis.
