Identificarea rapidă a greșelilor și a comportamentului de alterare necesită mai puțin timp și energie decât să neglijeze greșelile sau să se separe în ele. Creierul oamenilor care cred că învățarea din greșeli este important este mai eficient decât creierul oamenilor care nu recunosc greșelile. Cercetarea psihologică clinică sugerează că modul în care oamenii văd greșelile dictează cât de bine și cât de des oamenii învață și progresează.
Recunoașterea greșelilor necesită credința în ideea că perfecțiunea nu este posibilă. Blamarea, negarea, auto-mila și ignoranța sunt contraproductive pentru recunoaștere. Analizând greșelile, mai degrabă decât cuantificându-le, împiedică oamenii să facă scuze pentru erorile lor. Identificarea motivelor valide pentru greșeli diferă de a face scuze. Brainstorming-ul după erori îi ajută pe oameni să identifice aspectele cheie ale unei acțiuni eșuate, și nu să scuză acțiunile.
Pentru a crea cea mai bună oportunitate de recunoaștere și învățare, este important să ieșiți din greșeală, fizic sau mental. Analiza greșelilor este mai ușoară atunci când emoțiile care urmăresc imediat erorile sunt în afara ecuației. Tehnicile de gestionare a furiei, cum ar fi respirația profundă și scrierea jurnalului, sunt utile și conduc spre recunoaștere și învățare. Vorbind cu alții îi ajută și pe oameni să-și rezolve criticile după o greșeală. Similar cu alte procese ale creierului, învățarea de la greșeli se îmbunătățește și devine mai ușoară prin practică și repetare. În ciuda tendinței umane de a evita greșelile, recunoașterea în timp util a acestora este una dintre cele mai bune metode de reducere a frecvenței acestora.
