Cicloanele tropicale se formează atunci când apele calde ale oceanului încălzesc aerul de deasupra, provocând creșterea acestuia și crearea unei zone cu presiune scăzută. Odată ce mai mult aer curge din afara acestei regiuni, acesta se încălzește, umezeală sub formă de nori înainte de răcire și cădere. În cele din urmă, acest curent creează o rotație circulară în nori, atrăgând mai multă energie în ciclon și întărind-o.
Cicloanele tropicale necesită condiții extrem de calme, deoarece forfecarea vântului poate perturba ciclul de rotație înainte de a începe. Atâta timp cât un ciclon se deplasează pe apele tropicale ale oceanului, crește în putere și crește viteza vântului, devenind potențial uragan. Un ciclon tropical durează până când acesta nu mai are acces la apă caldă și începe să moară de îndată ce trece peste pământ sau în zonele oceanice mai reci.
Cicloanele mai mici numite mezocicloane se formează peste pământ și sunt precursori ai tornadelor. În acest caz, forfecarea puternică a vântului creată de fronturile suprapuse creează o zonă de aer de centrifugare orizontală în stratul nor. Ansamblurile puternice trag umezeala în furtună, creând un nor de perete gros care se extinde până la suprafață. Înălțimea, în final, atrage mezoclononul în sus, schimbând orientarea spre verticală. În acel moment, ciclonul se împachetează în norul de perete și coboară, devenind o tornadă.
