Atitudinile pozitive și negative sunt în general formate direct ca rezultat al experienței și observației personale. Menținerea unei atitudini implică credințe și sentimente personale, precum și conformitatea cu normele sociale.
Psihologii descriu atitudinile ca fiind înclinații învățate pentru a evalua lucrurile într-o anumită manieră. Experiența personală și observarea contribuie în mare măsură la dezvoltarea atitudinilor. Formarea atitudinilor este, de asemenea, influențată de rolurile sociale și de normele sociale. Rolul social se referă la modul în care se așteaptă ca persoanele să se comporte în anumite roluri sau setări. Normele sociale formează regulile societății în ceea ce privește acțiunile care sunt considerate acceptabile sau de dorit.
Formarea atitudinilor are componente emoționale, cognitive și comportamentale. Componentele emoționale se referă la modul în care o persoană se simte către o persoană, obiect sau subiect. Componentele cognitive se referă la gânduri și convingeri. Componentele comportamentale reflectă modul în care atitudinea influențează comportamentul.Dr. Richard W. Scholl, profesor la Universitatea din Rhode Island, afirmă că atitudinile sunt "dosarele mentale" în care sunt stocate obiecte de atitudine (percepții, credințe, sentimente și așteptări despre medii). Atitudinile sunt menținute în absența disonanței cognitive, o stare de stres psihologic determinată de gânduri inconsecvente. Expunerea ulterioară a unei persoane la aceeași experiență și mediu care a determinat o atitudine este mai probabil să consolideze atitudinea decât să o schimbe.
