Sărăcia compromite accesul pieței la o forță de muncă calificată, esențială pentru producerea bunurilor și serviciilor necesare. Persoanele sărace nu au acces la îngrijiri medicale bune, ceea ce reprezintă provocări în ceea ce privește productivitatea forței de muncă. De asemenea, economia cheltuie mai mult pentru îngrijirea sănătății pentru persoanele care nu-și pot permite acest lucru. În plus, sărăcia reprezintă cerințe mai mari pentru sistemul de justiție penală, ceea ce reduce productivitatea celor încarcerați și duce la daune materiale pentru cei afectați.
Majoritatea persoanelor care trăiesc în sărăcie nu au acces la o educație bună. Mulți oameni nevoiași nu sunt în măsură să asigure ocuparea forței de muncă și să contribuie la creșterea economică prin sprijinirea producției. Acest lucru inhibă, de asemenea, anumite sectoare ale pieței care necesită studii superioare.
Un studiu realizat de Centrul pentru progresul american în 2007 a constatat că sărăcia în rândul copiilor a redus productivitatea și producția economică cu 1,3% din produsul intern brut anual. Mai mult, unii copii care cresc săraci au mai multe șanse să devină criminali. Acest lucru leagă sărăcia cu costuri mai ridicate de încarcerare.
Potrivit unui studiu publicat de CNN în 2006, copiii sunt cei mai răniți de sărăcie, iar cei sub vârsta de 5 ani sunt mai predispuși să trăiască în sărăcie abjectă. Copiii neasigurați sunt mai sensibili la complicațiile de sănătate, cum ar fi obezitatea, bolile de inimă și astmul, care continuă să le bântuie până la maturitate. Surgentele nivelului sărăciei generează consecințe economice importante asupra tuturor contribuabililor, inclusiv asupra celor bogați.
