O economie planificată sau comandată este una în care funcții majore, cum ar fi producția și distribuția de bunuri, sunt controlate de guvern. Într-o economie planificată, guvernul deține unele sau toate facilitățile de producție decide ce să producă și cum se prețuiesc bunurile. Acest lucru este în contrast cu o economie de piață, în care producția și distribuția sunt decis de forțele pieței cu intervenție guvernamentală puțin sau deloc.
Avantajele unei economii planificate includ capacitatea de a stabili obiective, cum ar fi angajarea deplină. Susținătorii acestui tip de sistem susțin că o economie de comandă aduce beneficii întregii societăți, mai degrabă decât o minoritate norocoasă. Dezavantajele includ o deconectare între produsele care sunt produse și ceea ce este necesar. Economiile de comandă au tendința de a avea decizii luate de birocrați care nu au legătură cu piața. Acest tip de guvernare tinde să respingă drepturile individuale pentru a atinge obiectivele societății. Unele țări, cum ar fi fosta Uniune Sovietică și China, care anterior aveau economii planificate, au trecut la o economie mixtă.
Într-un sistem hibrid sau mixt, guvernul permite o anumită privatizare a mijloacelor de producție și o dereglementare a prețurilor, astfel încât forțele pieței să joace un rol. În realitate, majoritatea sistemelor economice sunt mixte, cu diferite grade de intervenție guvernamentală.
