Există câteva date și evenimente diferite care reprezintă sfârșitul Revoluției Franceze. Cea mai comună este aprobarea unei noi constituții în 1795.
Multe evenimente istorice nu au sfârșituri clare, iar Revoluția Franceză este un prim exemplu. Noua constituție și guvern au fost pline de probleme, cum ar fi stabilitatea financiară, corupția și ineficiența. Din acest motiv, există câteva date-cheie și motive pentru sfârșitul Revoluției Franceze. În 1799, un protest și lovitură militară l-au pus pe Napoleon Bonaparte, Jean Jacques Régis de Cambacérès și Charles-François Lebrun în calitate de consuli, înlocuind sistemul guvernamental anterior.
Napoleon a devenit consul pentru viață în 1802, iar în 1804 a fost numit împărat. În timpul său, a inițiat reforme care au îmbunătățit foarte mult modul în care guvernul a fugit. Inducerea sa oficială în calitate de consul este adesea citată drept unul dintre motivele majore pentru care sa încheiat Revoluția Franceză, deoarece marchează începutul epocii napoleoniene a istoriei franceze. Datorită rolului mare al lui Napoleon în încheierea Revoluției franceze, unii istorici includ războaiele pe care le-a luptat în linia de timp a Revoluției. Cu toate acestea, până la sfârșitul guvernării lui Napoleon, țara era din nou o monarhie, revenind guvernul în aceeași formă pe care o avea înainte de Revoluție.
