Multiplii factori, inclusiv turbulențele internaționale, greutățile economice, disparitățile de clasă, mai multă educație și conducere ineficientă, au condus la Revoluția franceză.
Mulți factori au dus la Revoluția franceză, dar unii au fost mai importanți decât alții. Un declin cheie al Revoluției a fost implicarea Franței în războaie străine în anii anteriori. Revoluția a urmat Războiului de șapte ani, care a durat între 1756 și 1763 și a dus la victoria Angliei. În consecință, datoria Franței a crescut. Guvernul sa confruntat cu o situație financiară mai strictă atunci când a oferit sprijin financiar Revoluției Americane. Taxele au crescut ulterior, iar populația a răspuns cu furie.
Strife internaționale
Cauzele revoluției franceze sunt similare cu evenimentele care au provocat alte revoluții din Europa secolului al XVIII-lea. În acel moment, turbulențele internaționale au afectat multe națiuni europene. Problemele financiare ale guvernelor au coincis cu o creștere a creșterii populației, care a rezultat din creșterea standardelor de viață și de educație. Acest fenomen a apărut în jurul anului 1730. Între 1715 și 1800, mărimea populației Europei sa dublat aproape. Această creștere a afectat Franța mai mult decât orice altă țară, deoarece avea peste 26 de milioane de locuitori până în 1789. Populația mai mare și mai educată a cerut mai multe necesități de bază, în primul rând produsele alimentare și bunurile de consum. Creșterea populației a cauzat o presiune enormă asupra resurselor naturale ale țării și, în cele din urmă, a condus la criza agrară din 1788-1798, ceea ce a dus la o lipsă de hrană și la o nemulțumire tot mai mare a populației.
Disparitate de clasă
Cu populația sa mai mare și mai înțeleaptă, guvernul francez sa confruntat cu presiuni enorme pentru a satisface nevoile cetățenilor. La vremea respectivă, clasele sociale erau împărțite în rândul oamenilor de rând, burgheziei și clasei nobile sau aristocratice, care includea și clerii. Marcând o schimbare drastică față de trecut, oamenii obișnuiți au găsit prosperitate și putere nouă pe măsură ce au achiziționat terenuri și au asumat posturi profesionale ca bancheri, comercianți, comercianți și producători. Acest grup a câștigat titlul de burghezie. Burghezia a exprimat nemulțumirea puternică față de guvernul francez, în special reformele sale fiscale, care le-au pus sarcina de a plăti mai mult. În timp ce comunii au acceptat reforma fiscală fără opoziție, burghezia a pus la îndoială faptul că guvernul francez i-a scuzat pe cetățenii săi nobili și clerici de impozite.
Învățământul superior
Educația a jucat, de asemenea, un rol în Revoluția franceză. Revoluția a coincis cu apariția a câțiva mari filosofi din secolul al XVIII-lea, ale căror idei puternice privind împuternicirea poporului au declanșat discuții între cetățenii francezi cu privire la nevoia de schimbare socială. Clasele educate din Franța s-au format "societăți de gândire" care s-au întâlnit în loji masonice, săli de lectură și societăți agricole pentru a discuta modalități de a-și îmbunătăți societățile bazate pe motive sociale, economice și politice.
Leadership slab
