Precipitarea are loc atunci când aerul umed se ridică la altitudini mai scăzute, condensând apa din aer în picături. Odată ce aceste picături devin destul de grele, de cele mai multe ori prin coagulare în jurul prafului sau a altor particule din norul ca precipitare. În lipsa unor modificări semnificative care aduc mai multă umiditate stratului de nor, apa condensată poate rămâne suficient de ușoară pentru a rămâne în aer, de aceea nu orice nor aduce ploaie.
Nori de ploaie se pot forma într-o varietate de condiții meteorologice. În mod obișnuit, ele se întâlnesc de-a lungul frontierelor frontale, unde o masă de aer cald este forțată în sus de un front rece, împingând o cantitate mare de umiditate în atmosfera superioară. Aceasta este cauza unor ploi lungi, care se înmoaie datorită cantității foarte mari de condens produse de cilindrii. Masele de aer pot fi, de asemenea, împinse în sus de caracteristici topografice, cum ar fi munții, care produc ploi pe latura acestor caracteristici geologice.
Un alt tip de ploaie este produs atunci când încălzirea soarelui creează un curent convectiv în atmosferă. Această energie încălzește aerul în apropierea solului, provocând astfel umiditatea să crească într-o zonă relativ mică. Acest model tinde să creeze dușuri mici, izolate, care pot fi extrem de viguroase, dar nu se pot mișca rapid, un model comun meteorologic în lunile de vară.
