Cele trei părți ale adenozin trifosfatului sau ATP sunt grupul de adenozină, o grupă de riboză similară cu ARN și șirul a trei grupuri de fosfați.
Grupul de adenozină este compus din două inele de carbon legat, azot și hidrogen. Riboza este un zahăr, același zahăr care este baza ARN-ului, compus din oxigen și hidrogen legat de un inel de carbon.
Partea critică a ATP sunt grupurile de fosfat din coadă, în special cea de-a treia. Când ATP își pierde a treia grupă fosfat la o altă moleculă organică, energia eliberată are un mecanism celular. Într-adevăr, acest proces este cel mai important mod în care fiecare organism de pe Pământ folosește energie.În respirația celulară, formele cele mai comune de viață formează energie din alimente, celulele utilizează reacția extrem de energică între oxigen și glucoză pentru a obține energie. Această energie este apoi utilizată pentru a atașa o grupare fosfat la adenozin difosfat sau ADP. Adenozin difosfatul este molecula rămasă după ce ATP eliberează energia stocată.
Nu toate organismele folosesc oxigen pentru a crea ATP tot timpul, iar altele nu fac niciodată. Cele două alternative sunt fermentarea și respirația anaerobă. În fermentație, primul pas în procesarea glucozei, glicoloză, este extins pentru a genera cât mai multă energie posibilă. În respirația anaerobă, celulele utilizează alți compuși decât oxigenul pentru a îndeplini același rol.
