Potrivit Muzeului Canadian de Istorie, una dintre căile principale pe care geografia le-a afectat civilizațiilor timpurii a fost aceea de a determina localizarea așezărilor. Deoarece oamenii timpurii aveau nevoie de acces la apă și teren fertil pentru agricultură, pentru a izbucni de-a lungul râurilor și câmpiilor inundabile. În plus, trăsăturile geografice, cum ar fi munții, au servit frecvent ca bariere și au oferit granițe naturale între civilizații.
Civilizațiile timpurii nu aveau expertiza necesară pentru a construi lucrările elaborate necesare pentru a modifica terenul pentru uz propriu, cum ar fi sistemele masive de irigare sau tunelurile clasificate și drumurile care trec prin bariere naturale. Primele orașe au fost înființate în zone geografice benefice, oferind cetățenilor accesul rapid la resursele naturale de care aveau nevoie. Egiptul, de exemplu, sa bucurat de un beneficiu agricol masiv din inundarea regulată a râului Nil, precum și de protecția față de alte civilizații create de deșerturi și de terenul dur care înconjura împărăția. Râurile și curenții de mare au furnizat rute comerciale stabilite între aceste civilizații și au încurajat comerțul, în timp ce munții au acționat ca bariere culturale și au permis oamenilor autonomie una față de cealaltă. Civilizațiile ulterioare au învățat să profite de geografie pentru a se potrivi cu nevoile lor, permițând colonizarea zonelor care nu erau potrivite pentru locuirea umană.Postări similare
Alte postări interesante