În timp ce tragedia clasică implică, în general, persoane eroice, în situații pur și simplu îngrozitoare (de multe ori făcute de ei), tragedia modernă plasează oamenii obișnuiți în mlaștini asemănătoare într-un cadru contemporan. Tragedia "Oedipus Rex" un tânăr prinț implicat într-o profeție care prezise că îl va ucide pe tatăl său și se va căsători cu mama lui, iar atunci când acest scenariu improbabil se va împlini, regele se blindează, abdicându-și tronul și lăsând-o pe Thebes în haos.
În tragedia modernă "Moartea unui vânzător", personajul principal este doar un agent de vânzări, dar alegerile sale, atunci când el ajunge să-și dea seama că nu mai poate să-și întrețină familia, sunt scrise la fel de mari pe scenă el face inutil sinuciderea doar o chestiune de saptamani de la achitarea ipotecii, lăsând familia sa în ruine.
În timp ce astfel de personaje tragice ca Agamemnon, Antigone, Othello și Julius Caesar sunt înalte în panteonul dramei, poveștile lor nu sunt deloc grandioase decât încercările cu care se confruntă oamenii moderni de-a lungul vieții. Agamemnon trebuie să sacrifice o fecioară pentru a ieși și a lupta împotriva războiului său și face ghinionul groaznic de a-și alege fiica. În încheierea tragică a căsniciei iepurelui Angstrom în "Rabbit at Rest", lăcomia lui senzuală îl face să se iubească de nora sa, un act pe care el îl poate urmări numai fugind în Florida. Lăcomia, lăcomia și furia care se află în interiorul oamenilor sunt chestia tragediei, fie că este vorba de un monarh sau de un corespondent.
