Vremea caldă care se produce în timpul verii este cauzată de înclinarea axială a Pământului, care afectează cât de multă lumină solară are diferite părți ale Pământului de-a lungul întregului an. Pe timpul verii, în emisfera nordică, globul este înclinat la 23,5 grade față de soare, mărind atât lungimea zilei, cât și timpul pe care soarele trebuie să îl încălzească.
O caracteristică importantă a lunilor de vară din emisfera nordică este sezonul uraganelor. Căldura pe care soarele o oferă oceanului determină o creștere a cantității de umiditate și căldură care se ridică în atmosferă, declanșând furtuni ciclonice. Sezonul de cicloni rulează între 1 iunie și 30 noiembrie, iar unele dintre cele mai devastatoare furtuni din istorie au avut loc în timpul celor mai fierbinți luni.
Cea mai lungă zi a anului în emisfera nordică are loc pe 21 iunie, iar în timp ce acest lucru pare să indice centrul verii, vara meteorologică tinde să rămână în urmă datorită proprietăților absorbante de căldură ale oceanelor. Pe măsură ce cantitatea de lumină solară care lovește emisfera nordică crește, oceanele absoarbe o mare parte din căldura suplimentară, eliberând-o mai târziu în vară. Acesta este motivul pentru care cele mai fierbinți luni sunt adesea iunie, iulie și august, în ciuda încălzirii de vârf a soarelui care apare la sfârșitul lunii iunie.
