În psihologie, pragul absolut reprezintă cea mai mică cantitate de intensitate dintr-un stimul care este detectat de simțurile unei persoane. Aceste simțuri includ viziune, auz, gust, atingere și miros.
Un exemplu de prag absolut pentru audiere este cel mai silențios ton care poate fi detectat de sentimentul unui om de a auzi, fără alte întreruperi sau alte sunete. Pragul absolut pentru viziune este cea mai mică cantitate de lumină care este văzută de ochiul uman. Un exemplu de prag absolut al atingerii este punctul în care o persoană începe să simtă căldura din foc. Pentru miros, este cel mai mic indiciu al unei mirosuri pe care o persoană o poate detecta când se află într-o cameră. În ceea ce privește gustul, pragul absolut este nivelul minim de aromă pe care îl poate detecta o persoană.
Fiecare sens are un nivel propriu de prag absolut, iar pentru fiecare persoană poate varia. Termenul de prag absolut este adesea folosit în cercetarea experimentală și în neuroștiință. În plus față de pragul absolut este pragul de diferență sau diferență just-noticeable. Acesta este cel mai mic nivel de stimulare necesar unei persoane pentru a determina când există o diferență între doi stimuli. Conceptul principal de prag absolut este detectabil cel puțin 50% din timp.
