Un exemplu de funcționalism structural este o unitate de familie în care tatăl lucrează în afara casei pentru a strânge bani, iar mama rămâne acasă să aibă grijă de copii.
Funcționalismul structural, denumit și funcționalism sau perspectiva funcționalistă, este una dintre forțele pe scară largă pe care sociologii le acordă pentru formarea societății. Cealaltă este teoria conflictelor. Macrosociologia este preocupată de imaginea de ansamblu a societăților și de modul în care acestea sunt modelate. Unele dintre evenimentele mai mari care formează o societate sunt instituțiile sociale, structurile sociale și schimbările din politică și economie. Macrosociologii studiază schimbări majore care influențează diferitele direcții pe care le ia o societate și modul în care aceste schimbări afectează oamenii la nivel individual. Macrosociologia, precum microsociologia, consideră societatea ca o colecție de părți care colaborează pentru a ajuta o societate să funcționeze în ansamblu. Microsociologii, pe de altă parte, studiază evenimente la scară mică. Ei studiază interacțiunile dintre indivizi, familii, colegi și comunități pentru a înțelege motivele care stau la baza acestor interacțiuni și ce înseamnă interacțiunile respective. Macrosociologia și microsociologia studiază în esență aceleași interacțiuni, dar le văd prin lentile diferite. În mod colectiv, opiniile lor oferă o înțelegere mai complexă a modului în care funcționează o societate la toate nivelurile. Față de funcționalism
Macrosociologia atribuie mai multe credințe și presupuneri principale la funcționalismul structural. Funcționalismul afirmă că stabilitatea socială este o parte esențială a unei societăți puternice și sănătoase și că sunt necesare suficiente interacțiuni sociale și cooperare între membrii unei societăți pentru a oferi stabilitate societății. Diferitele instituții din cadrul unei societăți îndeplinesc diferite funcții pentru a contribui la atingerea acelei stabilități sociale. Funcționalismul afirmă că schimbările sociale încetinite sunt benefice sănătății societății, în timp ce schimbările rapide pot dăuna societății.
Originile funcționalismului
Funcționalismul a apărut în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Ea a fost modelată de Revoluția Franceză în 1789 și de Revoluția Industrială din anii 1800. În urma Revoluției Franceze, care a devastat Franța, membrii aristocrației din Europa au îngrijorat că aceleași răsturnări sociale ar avea loc în țările lor. Intelectualii de atunci se temeau de asemenea că ordinea socială se dezintegra. În anii 1800, Revoluția Industrială a intensificat aceste preocupări. Prosperitatea economică și oportunitățile de angajare au dus la apropierea de orașe. Pe masura ce populatiile orasului au crescut, concurenta pentru resurse a crescut, ceea ce a condus la izbucniri de violenta si distrugerea proprietatii.
Componentele unei societăți stabile
Ca răspuns la evenimentele din cele două revoluții, intelectualii au afirmat necesitatea unei structuri și ordini sociale, cu reguli și reglementări, pentru a încuraja sănătatea și funcția. Soluția lor a fost funcționalismul, care a verificat puterea indivizilor prin cele două mecanisme de socializare și integrare socială. Socializarea îi învață pe oameni regulile societății lor și de ce cooperarea este atât de importantă. Integrarea socială conectează indivizii cu instituțiile sociale pentru a promova integrarea în societate și a dezvolta o apreciere pentru valorile sale. Exemple sunt familia și religia. O altă caracteristică a funcționalismului este faptul că este precaut de schimbări sociale rapide. Functionaliștii afirmă că schimbările sociale rapide sunt, în general, lipsit de sens și amenință pacea și stabilitatea societății. Din acest motiv, funcționalismul este privit ca o perspectivă conservatoare care susține status quo-ul. Împreună cu teoria conflictelor, care afirmă că societatea este formată de inegalitatea inerentă în clasă, sex și alți factori, funcționalismul explică rațiunea din spatele unei funcții a societății pe scară largă.
