Un exemplu al unei piețe primare este oferta publică inițială a unei societăți sau IPO, în care aceasta își vinde pentru prima dată stocurile pentru publicul larg. Piața primară se referă la o situație în care o companie creează titluri înainte de a fi tranzacționate pe piața secundară.
O companie care dorește să intre pe piața primară printr-o IPO trebuie să respecte mai multe reguli și reglementări care dictează procesul. Pentru a începe acest proces, o companie de obicei contactează o firmă care acționează în calitate de subscriptor. Această firmă continuă să determine diferitele detalii financiare și juridice din spatele IPO.
Compania de înmatriculare trebuie să depună și o declarație preliminară de înregistrare. Această declarație descrie specificul și perspectivele acțiunilor companiei. Această declarație este de obicei considerată ca fiind de natură informațională și nu este definitivă.
O declarație finalizată și un prospect sunt, de asemenea, depuse la organismele de guvernare și de reglementare corespunzătoare. Odată ce declarația și prețul inițial de emisiune a acțiunilor sunt aprobate, compania poate proceda la IPO.
După IPO-ul unei companii, se consideră că stocurile sale au intrat pe piața secundară. Această piață secundară se referă la acțiunile tranzacționate între investitori. Pe piața secundară, valorile mobiliare emise pot fi tranzacționate fără implicarea inițială a companiei.
