Stabilitatea socială este o perspectivă sociologică care declară că un grup încearcă mereu să mențină echilibrul, forțând ideile și indivizii care nu sunt de acord cu opinia populară. Aceasta ajută la menținerea echilibrului societății și promovează coexistența armonioasă. Lipsa stabilității sociale provoacă revoluție și neliniște în grup.
Stabilitatea socială se concentrează asupra modului în care toate diferitele părți ale societății se potrivesc împreună. Este o mentalitate care încearcă fluiditatea în fiecare interacțiune într-un grup, prioritizând și recompensând comportamentele pe care grupul dorește să le încurajeze și să găsească modalități de descurajare publică a activităților nedorite. Această teorie sociologică este denumită și echilibru social deoarece se bazează pe ideea că toate cercurile sociale doresc să rămână în armonie și să excludă gânduri și acțiuni care se opun acestui rezultat.Acest principiu este popular în societățile dogmatice, grupurile exclusiviste și cercurile religioase. Se opune opiniei externe și încearcă să sublinieze cooperarea cu alți membri ai societății pentru a menține o rețea stabilă.
Stabilitatea socială suferă adesea schimbări minore în trecerea timpului. Pe măsură ce apar noi metode de comunicare și tipuri de tehnologie, culturile iau în considerare aspectele care se potrivesc ideologiilor lor și le ușurează viața. Aceasta, la rândul său, duce la modificarea a ceea ce este acceptat ca parte a stabilității sociale pe termen lung.
