Scepticismul atenuat este o abordare filosofică care încearcă să ofere un nivel de prudență în raționamentul uman. Termenul a fost făcut popular de către filosoful David Hume din secolul al XVIII-lea, în eseul său, "Anchetă privind înțelegerea umană".
În eseul său, Hume analizează conceptul de credință umană. El începe prin a diviza conceptele mentale în impresii și idei. Impresiile sunt conexiuni mentale care se bazează pe experiențe directe. De exemplu, dacă o persoană se uită la o bucată de hârtie cu culoarea albastră pe ea, este foarte probabil să aibă o impresie de culoare albastră. O idee este o conexiune mentală care nu provine direct dintr-o experiență imediată. De exemplu, revederea amintirii unui ocean albastru este o idee.
Hume argumentează că, deoarece oamenii nu pot să respecte legăturile dintre idei, acele idei sunt iraționale și nu pot fi complet sigure. Un exemplu este convingerea că soarele se va ridica mâine, pe baza faptului că în trecut soarele a crescut. Cu toate acestea, Hume argumentează că este imposibil să preziceți un eveniment viitor bazat pe experiențele trecute. Individul se poate aștepta ca soarele să se ridice mâine, totuși el este incapabil să știe acest lucru fără îndoială. Cu toate acestea, Hume înțelege că este extrem de dificil să trăiești viața într-o stare constantă de scepticism total. Prin urmare, scepticismul atenuat este modul lui Hume de a permite naturii și rațiunii umane să coexiste.
