O bază conjugată este o substanță care se formează ca rezultat al unui acid care pierde un ion de hidrogen. Aceste baze sunt o parte esențială a teoriei bazei acidului Brønsted, care afirmă că toate relațiile acido-bazice implică transferul unui ion de hidrogen sau a unui proton.
O bază conjugată acceptă protonul pe care acidul a pierdut-o. Bazele pot fi slabe sau puternice, în funcție de acid. Dacă un acid este puternic, atunci baza lui conjugată este slabă și invers. Cea mai puternică dintre aceste elemente este cea mai slabă, cealaltă este. Un concept suplimentar în relația dintre acid și baze este că o bază conjugată este întotdeauna asociată cu un acid conjugat.
O bază conjugată poate fi văzută într-o reacție chimică prin încărcarea ei negativă. Această încărcare se datorează pierderii ionului de hidrogen, care are o încărcătură pozitivă. Un exemplu în acest sens este acidul azotic (HNO3) devenind azotatul de bază conjugat (NO3).
Indiferent de rezistența sau slăbiciunea bazei conjugate și a altor elemente din cadrul unei reacții, apa acționează ca o forță atenuantă care limitează rezistența acizilor și a bazelor. De exemplu, apa poate ridica un ion de hidrogen și poate deveni hidroniu.
