"Federalist No. 78" este un eseu scris de Alexander Hamilton, care explică opiniile sale cu privire la structura și rolul adecvat al ramurii judiciare într-o democrație constituțională. Eseul a fost puternic influent și multe dintre ideile Hamilton prezentate în eseu au devenit parte a Constituției Statelor Unite.
În "Federalist nr. 78", Hamilton explică faptul că sucursala judiciară ar trebui să acționeze ca o verificare a puterii constituționale a ramurii legislative, determinând dacă legile adoptate de Congres s-ar alinia cu puterile conferite de Constituția SUA. În sistemul lui Hamilton, tribunalele pot anula o lege pe care o consideră neconstituțională. Hamilton a insistat că sistemul judiciar trebuie să fie complet diferit față de celelalte două ramuri ale guvernului, legislativ și executiv. Hamilton a discutat, de asemenea, durata mandatului unui judecător federal. El a simțit că judecătorii, odată numiți, ar trebui să rămână în funcție atâta timp cât își manifestă "un comportament bun", deși lasă definiția unui comportament bun vag. Cele mai multe dintre ideile discutate în această lucrare au fost încorporate în Constituția Statelor Unite și în constituțiile numeroaselor state."Federalist No. 78" este doar unul dintre cele 85 de eseuri incluse în "The Federalist Papers", o serie de documente scrise de Hamilton, James Madison și John Jay. Lucrările au pus bazele Constituției și au făcut obiectul ratificării.
