Densitatea stomatală se referă la numărul de stomate prezente pe frunzele plantelor pe milimetru pătrat. Stomatele frunzelor sunt pori mici care facilitează schimbul de gaze în plante. Acești pori permit absorbția dioxidului de carbon și eliberarea apei.
Densitatea stomatală poate varia în funcție de condițiile de mediu ale instalației. Densitatea stomatală mare permite un aport rapid de dioxid de carbon; totuși, în funcție de mediul plantei, acest lucru poate fi periculos din cauza unei pierderi mai mari de apă. Condițiile care duc la o densitate stomatală mai mare includ conținutul redus de dioxid de carbon, umiditatea ridicată și lumina soarelui. Cercetările privind densitatea stomatală a plantelor fosilizate oferă, de asemenea, o imagine asupra condițiilor atmosferice de pe Pământ în timpul vieții plantei.
