Coordonarea fizică este buna funcționare a mai multor părți ale corpului atunci când se execută o anumită mișcare. De exemplu, realizarea unui cârlig de sărituri necesită deplasarea brațelor și a picioarelor în același timp cu o acțiune coordonată. p>
Coordonarea fizică este o abilitate motorie care necesită integrarea percepției spațiale și a mișcării fizice pentru a obține un rezultat dorit. O activitate simplă, cum ar fi tăierea hârtiei cu foarfece, necesită o serie bine coordonată de acțiuni care implică procese complexe neuronale și musculare. Coordonarea fizică poate fi îmbunătățită prin implicarea obișnuită în acțiuni care necesită sincronizarea între mai multe grupuri musculare sau părți ale corpului.
Coordonarea fizică se dezvoltă în mod natural la sugari, pe măsură ce își explorează mediul și gestionează diverse obiecte. Copiii învață să facă mișcări de timp pentru a crea un rezultat, de exemplu, folosind coordonarea ochilor-mâini atunci când mâncați alimente sau jucați cu jucării. Coordonarea continuă să se dezvolte în timpul activităților recreative, jucând instrumente muzicale sau atunci când se desfășoară activități sportive, cum ar fi aruncarea unui fotbal în timp ce se desfășoară într-un câmp. Coordonarea fizică care necesită un timp precis între mâini, degete și ochi este denumită dexteritate.
Cerebelul este partea creierului care controlează în primul rând mișcarea și coordonarea. Coordonarea fizică este afectată atunci când există leziuni ale cerebelului sau ale altor părți ale creierului care afectează funcționarea acestuia.
