Ce credeți Platon despre natura umană?

Platoul vede ființele umane ca suflete sociale inerente, raționale, care sunt împovărate cu închisoare în corpurile lor fizice. Dispoziția sufletului unui suflet individual, fixat pentru eternitate, determină tipul de om pe care individul îl va găsi viaţă. Corpul uman, limitat și în mod constant răspunzător la nevoie, este un obstacol în calea realizării depline a sufletului.

Plato împarte ființa umană în două părți componente: corpul și sufletul. Corpul este văzut ca o constrângere temporară asupra sufletului, reducând întreaga sferă a înțelegerii sale la ceea ce poate fi perceput printr-o lentilă muritoare îngustă. El vede că moartea este triumful naturii umane, eliberarea sufletului de astfel de circumstanțe limitative. Componenta sufletului unei ființe umane este, prin urmare, la fel de nemuritoare și neschimbată ca ideile.

Platon distinge în continuare între cele trei aspecte ale sufletului uman: rațiunea, spiritul și poftele. Motivul, despre care Platon crede că ar trebui să domine în mod ideal asupra celorlalte aspecte, este responsabil pentru căutarea sinceră a cunoștințelor și înțelegerii. Din spirit, un om derivă ambiția pentru realizări simbolice, inclusiv onoare și statut social. Din apetitul vin acele unități care sunt materiale pentru corpul uman, inclusiv toate dorințele pentru mâncare, băutură, adăpost, sex și supraviețuire. Efectul cumulativ al spiritului și apetitului îl face pe oameni ființe sociale, deoarece numai cooperarea socială permite omenirii să-și satisfacă toate nevoile sale fizice și simbolice, în timp ce își specializează ocupațiile față de înclinațiile sufletelor individuale.