Cele două tipuri de motivare de bază sunt intrinseci sau interne, care rezultă din dorința naturală a fiecărui individ de a-și îndeplini o sarcină, iar indivizii externi sau externi îi încurajează pe oameni să își îndeplinească o sarcină cu promisiunea de recompensă sau amenințare de pedeapsă. Cercetarea susține motivația intrinsecă ca fiind un tip mai eficient, în special pentru obiectivele pe termen lung.
În funcție de sarcina specifică în cauză, factorii intrinseci ai motivației pot include curiozitatea naturală și dorința de a se simți acceptată de către colegi sau de a câștiga avantajele acestora. O persoană ar putea fi, de asemenea, motivată intrinsec pentru a îndeplini o sarcină dacă este compatibilă cu credințele și valorile sale.
Factorii externi ai motivației, pe de altă parte, includ recompense financiare, distincții și premii, cum ar fi numirea "angajatului lunii" sau pedepse precum detențiile sau amenzi.
În anumite contexte, cum ar fi educația de masă, factorii extrinseci ai motivației sunt utilizați în mod obișnuit în absența motivației naturale a studenților de a studia. Cu toate acestea, motivarea studenților cu grade, de exemplu, tinde să fie eficientă doar pe termen scurt și poate duce la o pierdere netă de motivație pe termen lung.
Același lucru se poate spune despre avansarea în carieră. Psihologii de la Universitatea din Pennsylvania au observat că factorii extrinseci precum recompensele monetare sunt de fapt contraproductivi pe termen lung. În schimb, cei care au o dorință reală de a avansa într-o carieră de dragul lor, cum ar fi cei din armată, sunt considerați mult mai probabil să reușească.
