Materia este reciclată într-un ecosistem prin diverse procese ciclice, cum ar fi ciclul oxigenului, ciclul de carbon, ciclul apei și ciclul de azot. Ciclul de oxigen, de exemplu, este condus de fotosinteză și permite schimbul de dioxid de carbon și oxigen. În ciclul apei, procesele de evaporare, sublimare și transpirație mișcă apa printr-un ecosistem.
Substanțele solicitate de organismele vii într-un ecosistem sunt reciclate continuu și mișcările lor nu au început sau sfârșit. Ele se deplasează atât prin componentele vii, fie prin cele biotice ale unui ecosistem, și prin componentele ne-vii sau abiotice. Aceste componente interacționează și sunt legate de fluxurile energetice și ciclurile de nutrienți. Deoarece aceste interacțiuni și cicluri au loc atât pe componentele vii, cât și pe cele ne-vii, ele sunt denumite cicluri geochimice ale ecosistemului.
Atunci când o substanță de reciclare rămâne în limitele unei componente pentru un timp relativ scurt, cum ar fi câteva zile, acea componentă este numită pool de schimb. Un exemplu este atmosfera Pământului, care este o componentă abiotică care deține doar apă pentru câteva zile înainte de a fi returnată pe pământ. Când o componentă a unui ecosistem se află pe o substanță de reciclare pentru o perioadă mult mai lungă de timp, se numește rezervor. Oceanul este un exemplu bun și poate menține apă în loc de mii de ani în secțiunile adânci.
