Metalele alcalino-pământoase, elementele din coloana a doua a tabelului periodic, sunt cele mai probabile elemente de a pierde doi electroni în reacțiile chimice. Acestea includ beriliu, magneziu, calciu, stronțiu, radiu. Este important de reținut însă că beriliul variază foarte mult de celelalte metale alcalino-pământoase și, în ciuda faptului că are doar doi electroni în carcasa valenței sale exterioare, nu-și pierde ușor reacția în electroni.
Metalele alcalino-pământoase împart caracterul de a avea doar doi electroni într-o coajă de valență exterioară cu capacitatea de opt. Această carcasă exterioară extrem de incompletă este instabilă, iar majoritatea acestor metale pierd cu ușurință atât electronii, cînd întâlnesc elemente electronegative, cum ar fi oxigenul sau gazele halogen. Astfel de reacții produc în mod obișnuit compuși ionici. Carbonatul de calciu, de exemplu, este un compus ionic obișnuit și este constituentul principal al calcarului. Compușii de calciu și magneziu sunt, de asemenea, obișnuiți și sunt esențiali pentru viață.
Beriliul este o excepție de la câteva caracteristici tipice ale acestui grup. Este primul element din grup, cu cel mai mic număr și masă atomică. Metalele alcalino-pământoase reacționează în mod tipic cu apă sau aburi, formând baze hidroxidice puternice. Beriliul nu are. Beriliul formează legături covalente cu nemetale, mai degrabă decât legături ionice ca alte metale alcalino-pământoase.
