Substanțele solubile sunt cele care se dizolvă ușor într-un solvent, cum ar fi apa, și includ zahăr, sare, alcool și niște detergenți pentru spălarea vaselor. În chimie, solubilitatea unei substanțe este un termen cantitativ care se referă la cantitatea de substanță care se poate dizolva într-un volum dat dintr-un solvent. O substanță este considerată solubilă dacă mai mult de 0,1 grame din substanța respectivă se poate dizolva în 100 ml de solvent.
Substanța care este dizolvată este menționată ca o substanță dizolvată, în timp ce substanța care dizolvă substanța dizolvată este un solvent. Amestecul rezultat dintr-un solvent și o substanță dizolvată se numește o soluție. Apa este considerată a fi un solvent universal datorită capacității sale de a dizolva mai multe substanțe. Alte lichide, cum ar fi benzenul, benzina și etanolul, pot fi, de asemenea, utilizate în dizolvarea substanțelor. Bicarbonatul de sodiu, carbonatul de potasiu, clorura de potasiu, bromura de potasiu și nitratul de sodiu sunt, de asemenea, substanțe solubile în apă.
Solubilitatea este determinată în mare măsură de proprietățile fizice și chimice ale unei substanțe. În plus, solubilitatea unui dizolvat într-un solvent este influențată de echilibrul forțelor moleculare dintre cele două substanțe și de schimbarea entropiei care urmează solvației. Acest echilibru este influențat de factori precum temperatura și presiunea, care pot modifica solubilitatea. Prezența altor materiale în solvent, cum ar fi anionii care formează complexe, poate afecta, de asemenea, solubilitatea, precum și excesul sau deficiența unui ion obișnuit în soluție.
