O tornadă este o coloană de aer care se formează în furtuni puternice și conține un miez gol. Se caracterizează prin aer rotativ care adesea conține praf și resturi și se spira rapid în sus. Fundul coloanei atinge pământul, în timp ce partea de sus se extinde la cinci sau mai multe mile în cer.
O tornadă se mută, de obicei, de la sud-vest la nord-est. Lungimea căii sale este de 4 mile, dar ajunge până la 300 de mile, iar lățimea acestei căi este de aproximativ 400 de metri. Tornadele călătoresc cu o viteză de 25-40 de mile pe oră. De obicei, provine de la nori întunecoși, cu un pandantiv în formă de pâlnie, care se extinde până la sol. Înainte de furtună, au loc de obicei precipitații, grindină și ploi torențiale. Tornadele sunt, în general, caracterizate printr-un zgomot roaring, cum ar fi zgomotul produs de avioane sau trenurile care depășesc viteza printr-un tunel.
Majoritatea tornadelor din Statele Unite apar în perioada 4-6 p.m. în martie și până în iulie. Condițiile necesare dezvoltării tornadelor includ o atmosferă instabilă, cu o puternică furtună, o forță de ridicare și un model vertical de forfecare a vântului care asigură rotația. Confruntarea maselor de aer este un factor major care contribuie la formarea tornadei. Vânturile puternice ale tornadelor distrug adesea case și clădiri, răstoarnă copacii și provoacă pierderi de vieți omenești.
