Cele două tipuri de artă suprarealistă sunt abstracte și figurative. Surrealismul figurativ ilustrează imaginile realiste într-un loc sau într-o formă ireală, în timp ce acesta din urmă utilizează forme naturale, organice în loc de forme geometrice.
Artiștii surrealiști au fost influențați de Sigmund Freud și au dorit să-și ilustreze propriile gânduri și sentimente inconștiente în arta lor. Potrivit lui Scholastic, mișcarea de artă suprarealistă a apărut în Europa la mijlocul anilor 1920 și a rămas populară până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Surrealismul este apoi împărțit în două varietăți: abstract și figurativ. Surrealiștii abstracti au folosit o lipsă de formă distinctă ca metodă de revoltă împotriva tehnicilor artei tradiționale. Acești artiști au crezut că arta fără formă a fost singura modalitate adevărată de a descrie subconștientul. Surrealiștii figurativi, pe de altă parte, credeau că imaginea subconștientului avea sens. Artiștii figurativi au reprezentat imagini imagistice subconștiente în mod realist pentru a studia mai bine și pentru a înțelege semnificația lor.
