"Pivnița Roșie" a lui Theodore Roethke este o poezie care folosește mai multe figuri diferite de vorbire. Alliterația, metafora, personificarea și asemănarea sunt unele dintre figurile majore ale cuvântului care sunt cele mai proeminente în toată această poezie.
Linii aliate, cum ar fi "Becurile au izbucnit din cutii" și "Pistolele înfundate și înclinate" creează ritm și un ton plin de viață. Lăstarii de legume cu "gâtul rău galben lung" și "un congres de mirosuri" sunt metafore care vivifică imaginația cititorului a pivniței.
Caracteristicile de personificare se remarcă pe larg, cu alimentele "vânând chinuri în întuneric" și "murdăria respiră puțin respirație". Împreună cu similari, cum ar fi lăstarii "ca șerpii tropicali", aceste figuri de vorbire creează un portret plin de viață, chiar bântuit, al unei structuri altminteriale și fără probleme.
